La feeder pe râu, tactici pentru ape sălbatici.

Cuvântul magic al acestor zile este „concediu”. Fiecare dintre noi aşteptăm acest moment al anului când după zile, săptămâni şi luni de muncă, relaxarea este cea care o înlocuieşte pentru cel puţin o săptămână.
Concediul înseamnă călătorii, relaxare, vizitarea unor locuri noi sau doar rezolvarea unor probleme ce nu au putut fi rezolvate până atunci.
Concediul a fost aşteptat şi de către mine din mai multe motive. Primul a fost acela că era vorba despre primul din viaţa mea de „muncitor”, al doilea motiv a fost acela că din lipsă de organizare şi fonduri limitate planurile erau puţine şi constau dintr-o deplasare de câteva zile în zona rurală, având ca scop declarat odihna şi pescuitul.
Dar cred că ajunge cu introducerea şi consider că sunt necesare câteva menţiuni înainte de a trece la povestirea efectivă a partidelor de pescuit. În primul rând menţionez că am decis ca în fiecare zi să pescuiesc doar 4 ore „în regim de concurs”. În fiecare zi de la ora 8 la 12. Eram totuşi în concediu şi nu cred ca ar fi fost o ideea bună sa mi-l dedic în totalitate pescuitului. Probabil am uitat să menţionez că planul meu era acela de a pescui pe durata a 5 zile. Patru zile consecutiv, o zi de pauză şi apoi încă o zi de pescuit. De asemenea ceea ce voi relata este pur şi simplu experienţa mea, abordarea mea şi viziunea mea despre cum ar trebui abordată o partidă pe acea apă. Am decis să împărtăşesc cu voi, pescarii, experienţele mele în ideea în care vor deveni utile la un moment dat. În aceeaşi ordine de idei vă provoc să citiţi abordarea mea şi să vă deschideţi minte pentru a improviza şi dezvolta tactici pentru apele frecventate de dumneavoastră.
Aşa cum spuneam puţin mai sus, pescuitul avea să fie simplu, teoretic, la feeder pe râul Someş. Din motive obiective zona va fi păstrată secretă dar vă pot spune că este în judeţul Sălaj. Deşi accesul la acest loc de pescuit este foarte uşor, zona este foarte puţin pescuită, peştii fiind sălbatici. Pentru a înţelege mai bine ce doresc să afirm prin peşti sălbatici trebuie să va imaginaţi un loc în care se pescuieşte de maxim 10 ori într-un an, fără a fi folosite nade speciale, tehnici avansate, astfel peştii nu sunt grupaţi pe o zonă unde este introdusă nadă în ritm constant.

Locul de pescuit este unul specific şi orientat către capturarea scobarilor şi a mrenelor. Apa se adânceşte progresiv spre malul opus, substratul este compus exclusiv din piatră. Astfel toate ingredientele pentru un loc de pescuit foarte bun erau întrunite.
Ideea mea era următoarea: ştiind că peştii căutaţi nu sunt prezenţi pe vadul meu, am decis ca ziua de sâmbătă să fie dedicată sondării apei, găsirii locului de pescuit optim precum şi realizarea unei nădiri masive pentru a atrage peştii în zonă. Pentru prima zi am decis să realizez nădirea „din resturi”. Astfel metoda este simplă. Am luat o găleată mare în care am aruncat toate pungile de nadă expirate, desfăcute sau care nu îmi mai erau utile. Mă refer aici la nadă efectivă, TTX, pelete, micropelete. Tot ce nu îmi era util pe lângă casă. Am amestecat întregul amalgam şi după ce am ales locul de pescuit şi distanţa, am realizat nădirea grea. Pentru aceasta am fost nevoit să intru în apă până aproape de locul de pescuit pentru a nădi exact.

După ce această zi de tatonare s-a încheiat a venit vremea realizării nadei pentru prima şi de pescuit. Pregătirea acesteia a început cu umectarea TTX-ului. În cazul meu am optat pentru cel de la Profi Mix, un clasic şi mereu un excelent adaos la o nadă de calitate. Acesta a fost umectat cu apă din râu în seara precedentă.

Odată ce TTX-ul era umectat de seara a mai rămas doar să înglobez restul nadei. Aceasta a fost compusă dintr-un kilogram de Benzar Mix Special Concurs şi un kilogram de Benzar Mix Clean. Ştiu că această combinaţie pare una ciudată însă trebuie să ţinem cont că ambele au o culoare brună, granulaţie asemănătoare. Aromele sunt diferite în sensul că Special Concurs are o aromă dulce foarte puternică şi plăcută pe când Clean are o aromă mai „grea” de făină de sânge. Mai mult de atât, Special Concurs este o nadă care şi-a dovedit calitatea în nenumărate rânduri atât pentru pescuitul pe lacuri cât şi pe râuri. Şi am să fiu sincer când vă spun că planurile mele erau mari dar aşteptările nu prea deoarece cunosc mult prea bine aceste ape şi ştiu cât de greu este să aduni peştii la un loc şi să-i prinzi, astfel Clean era oarecum ingredientul de avarie. Dacă nu aveam să prind scobari şi mrene, măcar mai aveam o şansă la cleni. Trebuie să menţionez faptul că noile ambalaje duble din folie şi nailon ale nadelor Benzar păstrează prospeţimea lor intactă pentru mai mult timp, nu permite pătrunderea umezelii şi aveţi certitudinea unei nade mereu proaspete.

Pe lângă toate acestea am mai introdus aproximativ ½ dintr-o pungă de Benzar Mix Pastoncino Barbe. Acest Pastoncino este unul cât se poate de special. Trebuie spus că eu l-am folosit pe post de aditiv. Are granulaţie mică, o combinaţie de culoare albă cu roşu şi este extrem de sărat cu o aromă pregnantă de brânză.

Culoarea nadei a fost cea potrivită precum şi granulaţia. Trebuie menţionat că am mai adăugat aproximativ 300 de grame de viermi morţi în fiecare zi în nadă, iar nada ce rămânea nefolosită a fost utilizată pentru a nădi locul la finele partidei.
Odată ce aceste menţiuni legate de nadă au fost realizate trebuie să trecem la prezentarea echipamentului folosit pentru primele trei zile de pescuit.

Lanseta folosită a fost un EnergoTeam Rubin Match-Feeder. Lanseta este una de care sunt şi acum îndrăgosti şi pe care o folosesc cu foarte mare plăcere ori de câte ori pescuiesc pe lacuri la feeder sau match. De această dată am decis să o probez şi pe râuri deoarece până acum nu am făcut acest lucru. Este o lansetă de putere medie, din carbon IM7 ceea ce o face flexibilă, rezistenţă, uşoară şi sensibilă. Pentru pescuitul pe râu am folosit vârful de mai rigid, cel roşu.

Ca şi mulinetă am folosit o altă piesă clasică o EnergoTeam Black Fighter Match cu mărimea de 4000. Am probat această mulinetă la apariţia ei atât la match cât şi la feeder şi s-a dovedit a fi foarte fiabilă şi potrivită pentru ambele stiluri de pescuit. Această mulinetă are 5+1 rulmenţi şi un raport de recuperare de 5,2:1. Raportul deşi pare mic este în realitate foarte bun datorită dimensiunilor tamburului.

Firul folosit a fost bătrânul şi mereu de prima alegere în materie de fire pentru feeder Carp Expert Feeder Sinking. Diametrul a fost de 0.17 deoarece pe durata testelor ce au durat mai mulţi ani am conchis că acest diametru este cel mai potrivit în majoritatea situaţiilor de pescuit. Este un fir rezistent la tensiune şi la nod, de încredere şi scufundător.

Pentru realizarea forfacului am folosit firul meu preferat şi anume Cralusso Hooklength Line. Diametrul folosit a fost cel de 0.14mm. Deşi pare gros am optat pentru acest diametru în perspectiva supleţei lui şi a calităţilor foarte bune de invizibilitate odată submers. Oricum, nu aveam să folosesc pentru mult timp acest diametru de fir. De ce? Veţi vedea mai târziu.

Pentru partea terminală am optat pentru un cârlig în care am foarte multă încredere şi anume Excalibur Bream Match. Este un cârlig foarte uşor, subţire dar foarte puternic. Forma lui se adresează în primul rând plăticii dar prin teste am concluzionat că este un cârlig care poate fi folosit pentru aproape orice stil de pescuit şi peşte. Aveam încredere în el şi nu m-a dezamăgit.

Montura a fost cât se poate de simplă. Pe fir am introdus momitorul care în cazul meu a fost unul pătrat, marca EnergoTeam cu gramajul de 50 de grame. Apoi am introdus o biluţă de cauciuc pe post de opritor, după care am legat un vârtej Maruto numărul 14. Forfacul cu lungimea de aproximativ un metru a fost legat de vârtej. Pentru aceasta am folosit un mic truc. Forfacul a fost răsucit pe o lungime de aproximativ 10 cm. Această metodă este foarte simplă şi are foarte bune caracteristici anti încâlcire. Răsucirea am realizat-o astfel: după ce am legat cârligul şi al prins cu indexul şi degetul mare firul la o distanţă de aproximativ 20 de cm de capătul fără cârlig. Apoi capătul fără cârlig l-am prins între index şi degetul mare de la cealaltă mână. Ţinând strâns firul cu ambele mâini am trecut la răsucirea capătului între cele două degete fără a-l scăpa. Firul se răsuceşte iar când consideraţi că aţi răsucit suficient, apropiaţi cele două mâini şi veţi vedea că firul se răsuceşte. Apoi după o lungime de circa 10 cm realizaţi un nod simplu si ataşaţi forfacul la vârtej.
Odată ce totul a fost pus la punct am trecut la nădirea de început. Aici am optat pentru o tactică şi anume aceea de a folosi pentru primele 3-5 coşuleţe o nadă umectată mediu, care să se desfacă şi să se disperseze mai repede şi pe o distanţă mai mare, apoi au urmat 5 coşuleţe cu nadă umectată corespunzător. Ideea a fost aceea ca primele coşuleţe să se disperseze pentru a atrage peştii de la distanţe mai mari iar ultimele să fixeze vadul de pescuit.

Totul a fost realizat ca la carte şi am trecut la pescuit.
Prima zi a fost dedicată exclusiv testelor. Nu aveam nicio aşteptare în privinţa peştilor ce puteau fi capturaţi deoarece semnele prezenţei scobarilor şi mrenelor erau egale cu zero. Ideea acestor partide era aceea de a observa dacă pot realiza un trend ascendent al numărului de peşti capturaţi, dacă pot observa o modificare a taliei acestora pe durata celor 5 zile de pescuit.
Trebuie să recunosc faptul că prima zi a decurs exact aşa cum mă aşteptam şi anume fără capturi demne de reţinut.

Obleţii au fost cei care au dat tonul zilei. Lanseta nu a stat un minut liniştită, trăsăturile s-au succedat cu o cadenţă care la un moment dat m-a pus pe gânduri şi m-am temut ca nu cumva să se repete istoria ultimilor ani când doar obleţii erau cei care îşi făceau prezenţa pe vad. În plus ca să fiu sincer m-am bucurat că doar ei au fost cei care au sosit deoarece îmi uitasem juvelnicul acasă, aşa că orice captură trebuia eliberată pe loc. Astfel prima zi a decurs astfel, fără capturi semnificative ci doar obleţi.
În cea de a doua zi mă aşteptam la cel puţin un peşte de talie medie sau mare comparativ cu cea a obleţilor. Un lucru pe care l-am învăţat după prima zi a fost acela că indiferent de numărul viermilor folosiţi pe cârlig, dacă aceştia erau vii, erau prada obleţilor.

Astfel am optat pentru folosirea unui buchet de viermi morţi. Acest lucru ţinea obleţii la distanţă, rata de capturare a lor scăzând cu aproximativ 95%. Pe de altă parte, aşa cum speram, vadul s-a animat.

Capturarea beldiţelor şi a porcuşorilor a fost un semn clar că pe vad s-a întâmplat ceva şi că varietatea de peşti s-a modificat, ferocitatea obleţilor fiind înlocuită de peştii care se hrănesc preponderent pe substrat. La scurt timp după, mrenele au fost cele care au acaparat vadul.

După cea de a doua zi am observat o îmbunătăţire substanţială ca calităţii peştilor. Deşi capturile nu au fost multe acestea au fost extrem de satisfăcătoare. Printre mrene, aşa cum era de aşteptat şi-a făcut apariţia şi un clean, iar dimensiunea burţii sale umplute până la refuz cu nadă şi viermi mi-a dat de înţeles că peştii se hrăneau cu nada mea, deci eram pe drumul cel bun.
Pentru cea de a treia zi am păstrat aceleaşi tactici, modul de nădire, nada, accesoriile. Totul a rămas neschimbat deoarece consideram în acel moment că totul decurge aşa cum mă aşteptam eu să decurgă.

În ziua a treia totul a intrat pe făgaşul normal. Peştii erau acolo, talia lor crescuse. Chiar dacă probabil vă aşteptaţi la capturi mari şi multe, trebuie să vă reamintesc că discutăm despre un pescuit pe o apă sălbatică, nepescuită unde peştii nu sunt grupaţi ci din contră dispersaţi şi foarte greu de adus pe un vad.

Numărul capturilor demne de reţinut a rămas acelaşi însă talia lor a crescut.
După trei zile de pescuit se pot trage multe concluzii. Prima ar fi aceea că tactica şi abordarea mea au fost cele corecte. Peştii au sosit pe vad, cantitatea de nadă ingerată şi eliminată de aceştia era una considerabilă fapt ce denotă faptul că aceştia se hrănesc deci o agreează. Acest lucru este îmbucurător dacă ţinem cont de faptul că probabil este pentru prima dată când aceşti peşti gustă din acest tip de nadă şi este pentru prima dată când sunt capturaţi. Angrenajul lansetă – fir – mulinetă – montură a fost cel optim. Singura modificare adusă a fost aceea că am răsucit şi firul principal după modelul forfacului. Acest lucru pentru un plus de rigiditate a linii şi pentru un plus de protecţie în caz de uzură în timpul lansării. Mai trebuie menţionat că am preferat să nu opresc firul în clipsul mulinetei ci să marchez locul de pescuit cu un marker pentru fir. La finele fiecărei sesiuni de pescuit, nada rămasă a fost folosită pentru nădirea locului deci pentru a menţine peştii pe vad. Dar cu toate acestea o problemă se întrevedea la orizont, o problemă care îmi putea periclita întreaga partidă şi întreaga strategie….