În ultima vreme am auzit zvonuri incredibile, venite de pe Olt, despre capturi de scobari aproape de kilogram şi cleni care, nu rareori, sar de kilogram sau chiar mai mari. Trebuia să văd cu ochii mei. Mă decid pe loc, conştient fiind de faptul că de multe ori poveştile sunt doar… poveşti. Acum, în toiul iernii, neavând un calendar competiţional prea încărcat, n-am ezitat nici o clipă, aşadar… la atac!
Aleg arma, o bologneză Blade Bolo de 6 m fabricată din carbon IM 12 cu cele mai moderne tehnologii existente pe piaţă.
Ca un spadasin înrăit, fac două, trei mişcări bruşte, stânga – dreapta, ca să verific acţiunea lansetei, să mă conving că am facut alegerea bună pentru duel şi constat că n-am ce să-i reproşez. E ultra uşoară, cu o acţiune rapidă de vârf, exact ce-mi trebuie la un scobărit de iarnă. Pentru mine lungimea bolonezei începe de la 6 m şi consider că, cu cât e mai lungă boloneza, cu atât mai bine controlez linia şi montura. Un alt avantaj oferit de boloneza lungă, deloc neglijabil, este faptul că atunci când vremea se răceşte şi apar sloiuri este gheaţă la mal (3-4 m), acest lucru îngreunând sau făcând aproape imposibil pescuitul cu o lansetă scurtă. Aici o boloneză lungă îşi dovedeşte utilitatea. Dotez lanseta cu o mulinetă Banax Iris 2000RD cu frâna pe spate, pun pe tambur fir ET Competition Leader 0,12 mm şi aleg două mărimi de câlige Excalibur Nase, 10 şi 12, special concepute pentru pescuitul scobarului.
Arunc o ultimă privire în portbagaj, fac repede inventarul la viermi, Ice Mix Black, plute ET Scobar, minciog. Totul e-n regulă, aşa că… la drum.
Ajuns la „locul faptei”, mă întâmpină un peisaj marţian, temperaturile negative din cursul nopţii făcându-şi datoria.
Sloiurile n-au încetat să curgă şi gheaţa se întinde până la aproape 4 m de mal, fapt care le creează dificultăţi pescarilor localnici, ei neavând boloneze lungi. Mă apuc să-mi fac repede montura standard pe care o folosesc în timpul iernii: pluta ET Scobar de 2 g, varianta rotundă, echilibrată cu 1,7 g de plumb şi cu o alică de contact de 0,08 g, forfac de ET Competition Leader de 0,10 mm, cârlig Nase nr. 12. Sunt gata de start! Nu echilibrez intenţionat pluta la maxim pentru ca să nu am mai târziu probleme, atunci când gheaţa se depune pe ea şi începe să se scufunde, obligându-mă să o curăţ mereu. Sondez adâncimea cu broscuţa şi aflu că apa are în jur de 1,3 m. În aval de mine găsesc o ruptură de vreo 20 cm şi cu o lungime de 3 m, perfectă pentru a controla montura şi pescuitul. În nada Ice Mix Black (umectată de vreo 10 min) amestec o mână de vermuşi şi încep să formez cocoloaşe de mărimea unei nuci. Arunc şase bulgări la vreo 50 cm mai sus de groapa găsită, astfel încât curentul să aducă nada pe buza pragului, acolo unde ar trebui să fie grupaţi peştii mei. Reglez adâncimea, tuşul de 20 cm lăsat târâş, pe cârlig pun doi viermi şi fac câteva curse pentru ca să cercetez pista.
A trecut o oră fără trasături, dar nu mă dau batut. Sondez din nou gropiţa cu o broscuţă de 30 g şi îmi dau seama care e structura albiei. Pe fund e nămol, nu pietriş! Din experienţă ştiu ce trebuie să fac. Reglez adâncimea la ras pentru că, dacă fundul albiei e mâlos, scobarul nu mănâncă la târâş, nu-i place şi trag două cupe de praştie pline cu viermi. Încep a treia cursă. Pluta se opreşte şi, brusc, se scufundă. Înţep şi simt că adversarul e pe măsură. Blade-ul îşi face treaba pentru care a fost concepută şi are o curbură parabolică care absoarbe şocurile puternice date de adversarul meu. Reglez frâna micrometrică la Banax Iris, să nu am surprize, dar şi aceasta îşi face treaba. Ştiind că, de obicei, scobarul nu luptă prea dur, încerc să-l direcţionez spre amonte şi, când îl aduc la suprafaţă, am supriza să constat că apare un clean imens pe care reusesc să-l forţez să intre în minciog
Îl sun repede pe colegul meu Levi ca să vină degrabă să vadă un clean de vis şi, totodată, să aducă cântarul. Are 1.800 g! Levi se instalează şi el mai jos de mine, îi dau detaliile tehnice (adâncime, forfac, cârlig) şi continuăm să pescuim. N-au trecut nici două minute până când Levi înţeapă şi aduce la minciog un scobar imens! Cântarul digital arată 1.450 g. O bucată pe cinste aşa cum n-am mai văzut de mai bine de 10 ani.
Constatăm că zicala, „la pomul lăudat să nu mergi cu sacul”, nu se aplică de data asta. Înţep repede pe cârlig trei larve şi un viermişor şi mă concentrez asupra pescuitului. Încerc să reţin montura cât mai aproape de gheaţă, sperând ca momeala să devină mai atrăgătoare şi nu greşesc. După un drill scurt şi hotărât, forţând boloneza, reuşesc să bag în minciog un alt clean de 1.200 g. Sunt sigur că, dacă n-aş fi avut minciogul Blade de 4,5 m, n-aş fi reuşit să trec peste gheaţă. A urmat recitalul de scobari a lui Levi, trei bucăţi în jur de 400 g fiecare şi realizez că trebuie să modific adâncimea şi mărimea cârligului. Măresc adâncimea cu 5 cm, leg un cârlig Nase nr. 10, în speranţa că momeala va fi la 2-3 cm deasupra fundului apei atunci când reţin montura. Ideea s-a dovedit a fi una câştigătoare. Unul după altul, capturez 5 scobari de 400-500 g şi, neavând destulă răbdare, ratez două trasaturi.
Cum soarele se apropie de Munţii Făgăraşului, frigul se aşează repede şi firul începe să îngheţe, îngreunând pescuitul. Mă bucur că am bocanci ruseşti Eva în picioare. Menţinând o căldură plăcută, nu trebuie să întrerup pescuitul pentru că mi s-au îngheţat picioarele.
Totuşi, la propunerea lui Levi, strângem sculele şi ne îndreptăm spre maşină, discutând pe drumul spre casă despre avantajul bolonezelor lungi la pescuitul scobarului, în orice anotimp, dar mai ales iarna.